Vestea că în tot restul anului 2010 şi, apoi, în întregul an 2011 profesioniştii plătiţi din bugetul statului nu vor mai avea de suferit reduceri salariale ar fi trebuit, pesemne, în viziunea guvernanţilor, să umple de bucurie piepturile celor vizaţi. Ea survine după noua rundă de convorbiri cu dl Jeffrey Franks, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional, şi, în esenţă, reprezintă un exemplu perfect, de manual, pentru ceea ce înseamnă manipularea mediatică a cetăţenilor de către putere.
Pe scurt, ce aflăm cu acest prilej, după atâtea temeri şi nesiguranţe? Că tăierea unui sfert din salariile bugetarilor pe timpul celei de-a doua jumătăţi a anului curent s-a prelungit cu certitudine şi pentru întregul parcurs al anului 2011. Decizia pare corectă din cel puţin două puncte de vedere. Primul se referă la perspectiva guvernantului paralizat. Acesta constată că a fost incapabil să relanseze economia şi să dea un dram de speranţă iubitorilor de activitate socialmente utilă şi prevede - de astă dată în chip realist - că în anul care vine va face la fel. Nimic adică. Or, asta va duce la perpetuarea situaţiei actuale, în care aceleaşi nevoi vor „beneficia" de aceeaşi penurie de resurse financiare. De unde să le mai iei, dacă nu, direct, din drepturile salariale ale celor ce depind de tine? Socoteala e simplă, căci acela care doreşte cu tot dinadinsul să muncească o va face şi pe bani mai puţin cu o pătrime, socotindu-se norocos, în condiţiile date, că nu lâncezeşte degeaba şi că nu e în situaţia vecinului care a rămas, efectiv, fără minimalele resurse pe care i le ţinea la dispoziţie dreptul la şomaj, acum epuizat şi el (căci au trecut cele şase sau nouă luni blagoslovite).
Al doilea punct de vedere este cel al speriatului, al celui aflat în nevrotică incertitudine psihologică. Uite că acum se ştie sigur: vei rămâne, băiete, vreme de un an şi jumătate, cu b
