Octavian Baltac, student la Geologie în 1990, povesteşte cum colegii săi au susţinut examene cu ortacii la catedră. Era o altă formă de „a apăra democraţia originală“ impusă de „regimul Iliescu“. Chemaţi în Capitală să salveze ţara, ortacii au găsit multe interpretări ale acestei sintagme: au linşat studenţi, au plantat flori şi au supravegheat examenele din facultăţi.
La 14 iunie 1990, Bucureştiul era un oraş aflat sub stăpânirea hoardelor de mineri venite să-i potolească pe „golanii" care puneau în pericol „democraţia atât de greu cucerită". Înfiltraţi în rândurile lor, ofiţeri din serviciile secrete i-au dirijat pe ortaci spre diverse puncte din oraş şi le-au sugerat diverse îndeletniciri.
Mai citeşte:
Secretele Mineriadei: Ţiganii şi Mineriada. „Pogromul“ din 1990
Toate cu un singur scop: transmiterea unui mesaj de forţă către toţi cei care în prima jumătate a anului avuseseră curajul să se ridice împotriva puterii feseniste.
Octavian Baltac are 42 de ani. Acum două decenii era student la Facultatea de Geologie. Participase seară de seară la fenomenul „Piaţa Universităţii", la fel ca marea majoritate a studenţilor, fredonase refrenele vremii şi crezuse în ideea unei Românii eliberate de neocomunism. A trăit apoi chiar din stradă nebunia zilei de 13 iunie:
„I-am văzut pe cei care incendiau autobuzele şi erau foarte dubioşi. Toţi la 20-21 de ani, cu aceeaşi constituţie fizică, goleau rezervoarele maşinilor şi apoi le incendiau. Din câte mi-am dat seama acţionau după un plan. Am stat pe stradă până noaptea târziu, am fost pe strada Eforiei, unde era Poliţia, pe la Ministerul de Interne. Acolo am văzut cu ochii mei lunetişti care trăgeau de sus. E drept că erau câţiva oameni care încercau să intre în minister, dar erau vreo 3-4. Am plecat imediat de acolo pentru că nu-mi propusesem să mor fără rost", rememorează Octavian
