Ion Udroiu este ultimul olar din satul Ştefăneşti, care aparţine de oraşul Târgu Cărbuneşti, denumit cu zeci de ani în urmă şi „Horezul de Gorj“. Ajuns la 82 de ani, nea Ion nu are cui să transmită meseria pe care el o practică de la 16 ani.

Meşteşugul olăritului este la un pas de dispariţie, după ce în Gorj au rămas doar câţiva olari. Gorjenii care mai cumpără străchini sau căni de lut sunt oameni de la ţară, care le iau ca să le dea de pomană la vreo înmormântare sau orăşeni care pleacă în străinătate şi vor să facă daruri tradiţionale. În Gorj, au existat de-a lungul veacurilor mai multe localităţi în care trăiau olari. Una dintre ele a fost satul Găleşoaia, din apropiere de oraşul Rovinari. Locuitorii din Găleşoaia erau cunoscuţi sub numele de „străchinari“ pentru că aproape toţi trăiau din frământatul lutului. Acum, satul a fost ras de pe faţa pământului. Din cele 100 de case nu a rămas decât biserica. Exploatarea minieră care s-a întins de la an la an i-a împrăştiat pe „străchinari“ prin tot judeţul, iar cuptoarele lor în care îşi ardeau vasele de lut au fost înghiţite de mina lacomă. Meşterul olar Ion Rătezeanu, recunoscut drept reprezentant al olăriei de la Găleşoaia, păstrează în creaţiile sale modele şi înflorituri specifice satului de unde şi-a învăţat meseria. Alt sat recunoscut în toată zona Olteniei pentru olarii săi este Ştefăneşti, din apropiere de Târgu Cărbuneşti.

Ştefăneşti, Horezu de Gorj

Satul Ştefăneşti era unul dintre centrele de olărit ale judeţului Gorj, locul unde cu ani şi ani în urmă vieţuiau sute de olari, cunoscuţi pentru meşteşugul lor în toată Oltenia. Mihai Mazilu, primarul oraşului Târgu Cărbuneşti, îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile copilăriei sale şi de poveştile spuse de bunici: „Satul Ştefăneşti era denumit Horezu de Gorj şi olarii de aici mergeau cu marfa lor în toată Oltenia. Când er