Pieţele din Craiova sunt pline de puşti care muncesc pe brânci, alături de părinţi, în loc să se distreze. Copiii spun că ştiu cât de greu se câştigă banii, iar cele câteva ore petrecute la tarabă înseamnă economii preţioase.

Elevii din satele doljene muncesc pe brânci, de la o vârstă fragedă. Cel mai adesea la cinci ani pun mâna pe sapă, după cum mărturisesc chiar ei. Tot atunci învaţă cum să ţină o gospodărie: că porcii trebuie să mănânce, că vor muri de foame dacă cineva nu le adună iarbă, că vacile trebuie duse la câmp, să pască, iar păsările, scoase să ciugule pe uliţă. O ştie şi Cosmin Marinescu (9 ani), din localitatea Secui.

„Banii nu ne pică din cer"

Băiatul spune că s-a trezit cu noaptea-n cap, ca să încarce lăzile cu legume şi să le transporte la piaţa de la Craiova, pentru a le vinde. „M-am sculat la 4.00, că avem de luat vinete, plus usturoi. Chit că nu se mai vând ca înainte, trebuie să ne facem treaba, să nu ne lăsăm pe tânjeală, că banii nu ne pică din cer", a spus Cosmin.

Băiatul vorbeşte cu lejeritate despre perioada în care tatăl său i-a pus sapa în mâini, să-l însoţească la săpat porumbul. „Aveam vreo cinci ani, am luat din şopron o sapă mai mare decât mine. Era grea că abia o târam după mine. Prima dată am tăiat cam mulţi porumbi, din greşeală, dar pe urmă zburam printre rânduri. Îl întreceam şi pe tati", îşi aminteşte el.

Astăzi şi-a propus să facă un ban, din vânzarea legumelor. Deşi recunoaşte că în acest an afacerile nu i-au mers la fel de bine ca în trecut, Cosmin este sigur că, în maximum doi ani, criza va trece. „Abia de mai vindem pe zi câte-un kilogram de roşii cu 2 lei. Stau şi se pălesc pe tarabă. Pe zi bag la pungă câte 10 de lei, numai banii mei de buzunar. Restul rămân la tati", a mai explicat elevul de clasa a III-a.

Paşte zilnic vacile şi oile

Francis Florescu (12 ani), din localitate