Înalte oficialităţi franceze - inclusiv preşedintele Nicolas Sarkozy - au ieşit la rampă cu declaraţii belicoase şi cu acţiuni care put rău de tot. Ignorând arogant principii şi valori ale UE, au declanşat un vehement atac contra romilor - numiţi explicit - proveniţi din ţări esteuropene, îndeosebi din România şi din Bulgaria, şi aflători pe teritoriul Franţei. Ţară în care, nu e aşa?, “Libertate, Egalitate, Fraternitate” sunt, de 221 de ani, noţiuni sacre.
Autorităţile locale anunţă că dărâmă taberele ţiganilor, îi fac pachet şi-i trimit la urmă. E un soi de purificare etnică, o “soluţie globală”, cu damf de rasism. Nu e nici o îndoială că nu puţini romi provoacă necazuri prin Franţa: hoţii, cerşetorie etc. Dar pentru asta există şi în Franţa legi, iar cazurile trebuie tratate individual. Nu hăituind şi expulzând grupuri etnice, dar alcătuite din cetăţeni români care sunt deopotrivă cetăţeni europeni.
Cu aroganţă tipic franceză se cere statului român să facă, să dreagă. Ce să facă? Să interzică ţiganilor trecerea graniţei, să le taie dreptul la liberă circulaţie?! Aceeaşi Franţă democratică ar ricana atunci că în România se încalcă brutal drepturile omului. Sigur, Guvernul român poate şi trebuie să lucreze mai eficace pentru integrarea socială a ţiganilor, poate impune cheltuirea cu folos a fondurilor alocate acestui scop. Înseşi organizaţiile etniei au de ieşit din cutia televizorului, trecând la treabă. Dar chestiunea romilor nu mai e o responsabilitate doar a României, Ungariei, Cehiei sau Bulgariei. E o responsabilitate a Uniunii Europene. Inclusiv a Franţei, inclusiv a lui Sarkozy.
