Ceea ce fusese doar un secret printre profesionişti a devenit public. Efectele politice ale zilei de 6 mai 2010 încep să fie cunoscute. Aceste efecte erau deja măsurate de o mână de meseriaşi ai sondajelor, dar – din diferite motive – ele nu deveniseră publice. Săptămâna trecută, două sondaje publicate arată care au fost rezultatele celei mai proaste decizii pe care a luat-o preşedintele Băsescu în ultimii zece ani, de când este pe prima scenă politică a ţării.

În seara zilei de 6 mai 2010, preşedintele Băsescu a susţinut o declaraţie de presă în care a spus că salariile plătite din bugetul pu-blic vor fi reduse cu 25%, iar pensiile - cu 15%.

În mai puţin de o lună, PDL, partidul de guvernământ, a scăzut în sondaje de la 40% la 15%, iar preşedintele Băsescu, care a dominat autoritar în sondajele de opinie din decembrie 2000 încoace, a trecut de la 45% încredere la 12%.

Cauza acestor modificări impresionante este una singură: publicul a identificat discursul preşedintelui Băsescu drept o cale imorală şi iraţională de a ieşi din criză pe spinarea salariaţilor şi a pensionarilor. Cum publicul român crede că România este într-o criză mai profundă decât alte ţări din cauza corupţiei şi a incapacităţii clasei politice, fraza comună cea mai populară (sau fraza populară cea mai comună) a devenit: „Ei fură şi noi plătim“.

Există precedente? Da, dar nu de această dimensiune.

În ianuarie 1997, după ce pierduseră alegerile, Ion Iliescu şi PDSR erau undeva pe la 20% încredere (Iliescu) şi 15% intenţie de vot (PDSR), după ce fuseseră pe primul loc în alegeri şi în sondaje vreme de şase ani. În ianuarie 1999, C.V. Tudor şi partidul său au căzut brusc la jumătate în încrederea publică şi intenţie de vot (de la 18% la 9%), după ce C.V. Tudor a invitat mine-rii să atace Bucureştiul şi să preia puterea printr-o lovitură de stat. PRM-ului i-au trebuit doi ani