Există de-adevăratelea. Îl găsiţi într-o suburbie a Capitalei. Trăieşte într-o gospodărie modestă care aparţine soţiei sale şi unde cultivă legume şi flori. Merge pe motoretă şi discută cu vecinii, aşa cum făcea şi înainte să fie ales Preşedinte. Are un stil de viaţă spartan, umblă fără cravată, nu are datorii şi nici conturi grase. Îşi donează cea mai mare parte a salariului unui program care îşi propune să facă locuinţe pentru săraci. În declaraţia sa de avere este trecut doar un Volkswagen Broscuţă vechi.
Ar fi cam dificil să îl întâlnim pentru că ţara sa se află în emisfera sudică, pe cealaltă parte a globului. E vorba de José Mujica, ales, în 2009, Preşedinte al Republicii Orientale a Uruguay-ului.
Am ales să vă spun ceva despre cazul domnului Mujica pentru că el ne ajută să vedem unde se plasează Stânga din ţara noastră.
José Mujica a avut o tinereţe agitată. A fost membru într-o mişcare stângistă de gherilă, Tupamaros, care îi jefuia pe cei bogaţi pentru a da bani săracilor. A luptat împotriva regimului militar, a fost împuşcat de 6 ori şi a făcut 14 ani de puşcărie.
Stângiştii de la noi au avut o viaţă dulce. Cei mai în vârstă au fost secretari judeţeni sau, cel puţin, de întreprindere. Şoferul le aducea acasă pachetul de la Comaliment, umplut cu salam de Sibiu, cafea şi caşcaval afumat. Locuiau şi locuiesc în Primăverii. Cei mai tineri au prins doar vremurile capitaliste. Au colecţii de maşini şi vile de vacanţă. Se afişează, satisfăcuţi, în compania miliardarilor, la câte o vânătoare cu gonaci. Se consideră oameni "din popor", fireşte, pentru că averile lor se măsoară doar în milioane. Multe milioane.
Domnul Mujica s-a schimbat. Se consideră un pragmatist. "Sunt o pisică sălbatică trecută la vegetarianism", declara el recent. Un lucru dificil într-o ţară cu cel mai mare consum de carne de vită din lume, alături de Argentina. Po