"Iubim", trilogia cu personaje capabile de pasiuni puternice, răscolitoare, devoratoare...
În perioada interbelică, romanele semnate Octav Dessila s-au bucurat de o certă popularitate. Succesul de librărie a determinat reeditarea constantă a cărţilor sale, între 1930 şi 1946. Născut la Bucureşti, în 1895, romancierul şi dramaturgul Octav Dessila a deţinut după primul război funcţii importante. A fost ataşat militar la Legaţia Română din Viena şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri.
A debutat cu volumul "Dragomir Valahul" în 1927. Apoi a închis între copertele romanului "Zvetlana" (1930) povestea unei rusoaice aristocrate, hărţuite de bolşevici. În "Bucureşti, oraşul prăbuşirilor", apărut în 1931, înfăţişează chinul sufletesc al unei fete din provincie, înşurubată în vârtejul ispitelor şi libertinajului din marele oraş către care tânjise sincer.
Pe autor îl putem bănui îndrăgostit de Bucureşti, pentru că îl prezintă prin stările protagonistei ca pe o fiinţă vie, care obsedează: "Bucureşti... imagine sfântă a visurilor mele! Te-am dorit, te am în faţă, trăiesc în tine şi tu... tu... mă cutremuri şi mă aprinzi, mă zvârcoleşti şi-mi încinzi carnea, mă tulburi şi mă orbeşti... Bucureşti, ce vrei să faci din mine? Tu eşti bătrân, hârşit în rele; eu, un fulg rătăcit, o frunză în bătaia vânturilor, o pribeagă în răscrucea drumurilor, un alb de scrisoare pe care tu aşterni întâiul te iubesc. Să cred în luminile tale?... Să cred în vuietul tău de stradă, în furnicarul tău omenesc, în vâltoarea ta?". S-a spus şi s-a scris că este o carte a desfrâului, expus într-o poveste banală, cu detalii vulgare. Ca mereu, depinde cum cade lumina înţelegerii asupra textului. Este şi o carte care vorbeşte dureros despre cum poate fi cineva distrus de către însuşi subiectul iubirii sale. Ana Scutaru, tânăra venită pentru studii
