Pe cînd mă lăsai întrutotul pradă variilor soiuri de lehamite care-mi guvernează trăirile mioritice, convins de sisifismul oricărui efort publicistic, descopăr într-o lectură de vacanţă un subcapitol pe care doresc să-l consemnez aici, împreună cu cîteva sublinieri personale. Cartea e “Istoria Europei”, un foarte plăcut compendiu francez de istorie vulgarizată, apărut în 1997 la Humanitas. Inserez ici şi colo cîteva minunate – în opinia-mi – fauxbourdon-uri şi madrigale sacre din obsedantul (tot pentru mine) seicento italian – hituri mai vechi şi descoperiri recente, care sper să eufonizeze lectura.
Asculta mai multe audio Muzica
De la unitatea economică la unitatea religioasă
Din secolul al X-lea pînă în secolul al XIII-lea, lumea orientală cunoaşte o profundă mutaţie. Structurat în jurul unei monede de aur, nomisma, care reglementează marele comerţ internaţional încă din secolul al VI-lea, Orientul bizantin cunoaşte, în a doua jumătate a secolului al XI-lea o gravă criză economică, marcată, între altele, prin devalorizarea nomismei şi sosirea negustorilor italieni ce canalizează spre propriile lor oraşe profiturile comerţului internaţional. Reacţia ce urmează în Orient îmbracă un caracter antilatin, naţional şi religios, care face din ortodoxie semnul tangibil al respingerii influenţelor occidentale şi speranţa reînnoirii.
O creştere economică neîntreruptă.
Stimulată de avîntul demografic manifestat începînd cu secolul al IX-lea, agricultura bizantină, care foloseşte din ce în ce mai mult fierul, aşa cum arată descoperirea a numeroase ateliere săteşti, ca şi nenumăratele menţiuni de fierari ambulanţi colindînd satele ca să repare uneltele, creează surplusuri de producţie a căror vindere relansează comerţul intern; această situaţie permite dezvoltarea unor meşteşuguri săteşti şi urbane ce tind să se specializeze.
Această c
