Foarte utili in vitrina, greu de inteles si niciodata cu adevarat asimilati, intelectuali intrati in politica romaneasca par a nu-si fi gasit inca locul.
Fie s-au dat la fund, si-au uitat principiile si s-au inregimentat intr-o prost inteleasa disciplina de partid, fie joaca la limita, mereu cu sabia excluderii deasupra capului, fara sansa de a castiga, dar fara a-si asuma resemnarea.
Cum PD-L este partidul care, datorita strategiei lui Traian Basescu, a asimilat cei mai multi intelectuali, in acest partid intalnim si cele mai relevante cazuri pentru ambele ipostaze.
Vi-l mai aduceti aminte pe jurnalistul, BBC si apoi de la Cotidianul, Traian R. Ungureanu? Parea o autentica piatra tare de care se spargeau toate mizeriile PSD si apoi ale PNL. Nimic nu ierta TRU, nimic nu scapa logicii si ironiei sale muscatoare, care, potrivit opiniei majoritate, dar nu unanime, l-ar fi costat inclusiv disponibilizarea de la BBC.
La Cotidianul si-a aparat convingerile si dreptul la libera exprimare tot cu pretul unei concedieri. Insa pe aura sa de erou aparea o prima pata: o relatie patrimoniala cu PD-L, greu de explicat pentru un jurnalist independent.
Apoi, aura s-a stins cu totul odata cu inregimentarea politica a lui TRU, printr-o candidatura pe lista de partid, despre care numai domnia sa nu considera a fi in contradictie totala cu independenta jurnalistica.
Iar dupa ce a intrat in PE, ati mai auzit ceva despre TRU? Ati mai auzit ceva din gura lui TRU despre moralitate, nepotism, competenta sau grupuri de interese dupa ce a devenit coleg cu Elena Basescu, Elena Udrea si Radu Berceanu, iar PD-L a devenit principala forta a guvernarii?
A suflat vreo vorba dupa ce colegii de partid ai domniei sale au masacrat cot la cot cu PSD si PNL Agentia de integritate? Vi s-a parut deranjat de lipsa de eficienta
