„Sunt homosexual, seropozitiv şi budist“ e mărturisirea pe care actorul şi regizorul italian Pippo Delbono o face într-unul dintre spectacolele sale, „Poveşti de iunie“. Artistul, care a obţinut anul trecut Premiul „Europa pentru Noi Realităţi Teatrale“, îşi transpune în spectacolele sale suferinţa după îmbolnăvirea cu HIV sau după moartea unui partener.

Aţi avut o problemă personală legată de un preot. Acum criticaţi foarte mult Biserica în spectacolele dvs. Nu e vorba de o generalizare în urma unei traume, pe care totuşi n-aţi reuşit să o depăşiţi?

Preotul acela, pe care îl pomenesc în spectacole, m-a atins când eram copil. Spun asta de câte ori am ocazia în spectacolele mele pentru că e intolerabil să se întâmple aşa ceva. A fost un şoc pentru mine. E foarte important ca biserica să-ţi dea lecţii de moralitate, dar să fie ea însăşi morală. E revoltător ce spune Papa despre căsătoria homosexualilor. „Opriţi-vă", zice el. Trebuie să se oprească însă el să vorbească despre moralitate, ştiind că există atâta imoralitate în Biserică.

Sunteţi ateu sau agnostic?

Nu sunt ateu. Există multă dragoste, multă compasiune, chiar mult creştinism în spectacolele mele. Nu cred însă în moralitatea regulilor impuse, ci în forţa şi capacitatea de a vorbi despre tine însuţi, despre problemele tale, despre experienţele tale. Trebuie să ai puterea să ţi le asumi. Sunt ale tale. E viaţa ta. Eu aşa fac, îmi arăt viaţa, aşa cum e.

„Iubitul meu, Vittorio,a murit"

Vă asumaţi faptul că sunteţi homosexual în spectacolele dvs. Susţineţi cauzele homosexualilor şi în alte contexte?

„Poveşti de iunie", recital pe care l-am prezentat în iunie şi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, a fost creat pentru Festivalul de la Avignon în 2006. Înainte de Avignon, l-am reprezentat şi la Roma. „La Republica" mă invitase la o conf