Dl preşedinte Traian Băsescu se războieşte cu presa de câte ori îi vine bine. Şi îi vine bine foarte des în ultimul timp. Domnia sa pare a nu înţelege la ce e bună toată hărţuiala asta, pe care presa o exercită asupra politicienilor.
Dna Elena Udrea mai lansează un aşa-zis brand de ţară, în realitate, o fumigenă care s-o propulseze în ochii publicului românesc, în vederea unor eventuale candidaturi. Pe bani de la buget sau europeni, care tot de la buget sunt, căci noi plătim şi pentru bugetul european. Nu s-a stins încă bine ecoul negativ al precedentului aşa-zis brand de ţară, ăla cu Romania land of choice, care încă mai atârnă pe diferite pancarte uitate, şi d-sa simte iar nevoia să arunce nişte bani pe fereastra închisă. Că de deschidere spre turism nici nu poate fi vorba într-o ţară a lui furi şi fugi. Noroc că, de data asta, contractul cu firma străină n-a fost încă onorat. Ăia au dat un fel de frunză de bananier, lovită puţin de grindină, dar dublul minister al dnei Udrea n-a dat banii. Slavă Domnului că nu i-a dat! Altfel, lucrurile puteau să evolueze spre un nou caz Ridzi, cu o plată de mii de ori supradimensionată faţă de valoarea reală a produsulului livrat în schimb. Numai că, ce să vezi, presa i-a semnalat dnei ministru plagiatul, care, zice acum, prinsă cu mâţa-n sac, firma spaniolă, e o simplă întâmplare.
A dracului presa asta! Dacă nu era ea, dna Udrea plătea ca primarul. (Sau primarul nu plăteşte tot aşa?) Şi, culmea, chiar ăia despre care dl Băsescu spune mereu că sunt rău-intenţionaţi au ferit-o de data asta pe favorita domniei sale (că altfel nu se explică prezenţa dumneaei într-un asemenea post, după asemenea performanţe) să cadă în păcatul colegei Ridzi. Nu ştiu de unde le-o fi venind obsesia asta cu brandul de ţară miniştrilor noştri. De turism sau de alte alea. Poate că, naivi, văzând performanţele altora, îşi închipuie că aşa se
