PDL este un partid pătimaş. Membrii săi de la Constanţa au dovedit-o cu vârf şi îndesat. Evenimentul de sâmbătă, care trebuia să ofere o soluţie, un panaceu pentru toate orgoliile interne, a relevat un veritabil spirit balcanic al participanţilor.

Am auzit înjurături ca în filmele româneşti, îmbrânceli ca în viaţă, replici ca în nemuritorul Caragiale şi două urne de vot - una ca la teledon şi una ca la nuntă.

Comicul de situaţie regăsit atât de pronunţat în piesele lui Caragiale a fost simţit pe viu de către participanţii la întrunirea pedeliştilor de sâmbătă, de la Casa de Cultură. De cei care au mai rămas desigur, pentru că mulţi au făcut stânga-mprejur şi s-au dus fiecare pe la casele lor dezgustaţi de toată degringolada. Au fost câteva momente care în mod sigur au stârnit râsul celor prezenţi. Primul a fost cel în care preşedintele Mircea Banias nu găsea microfonul. „A dispărut microfonul!“, a constatat cu voce tare şi ochi mari, Banias, tocmai când voia să înceapă a glăsui din prezidiu către lumea adunată ca la spectacol. „S-a furat microfonul“, a continuat el, iar lumea din sală s-a pus ba pe râs, ba pe hulit. Un al doilea moment comic sau lamentabil, depinde cum priveşti, a fost când Banias, încercând fără succes să domine sala, a pomenit numele Elenei Udrea, doar-doar o sensibiliza masele. „Doamna Udrea vă transmite salutări de la Shanghai“, a spus Banias şi a sunat ca o replică celebră - „Mihaela, dragostea mea“.

Au fost scene desprinse fie din Stan şi Bran, fie din răscoalele ţărăneşti, când un pedelist i-a smuls convocatorul din mână Mariei Stavrositu sau când acelaşi primar pedelist a încercat să-i tragă scaunul de sub fund unei colege. Doamnele nu s-au amuzat cu siguranţă, însă mulţi dintre martori au râs ca la o piesă de teatru la care au fost invitaţi să participe gratis. Apoi, s-a râs şi de urnele de vot. Deşi trebuia să fie doar una, a