Din moarte clinică, bolnavul a fost resuscitat, tratat şi trecut cu bine prin convalescenţă, iar de acum va alerga din nou pe picioarele lui.

Cu această metaforă a descris directorul general Teodor Cladovan, joia trecută - când Rafinăria Crişana din Suplacu de Barcău a fost redeschisă oficial - zbuciumatul destin al acestei întreprinderi care, în urmă cu doar cinci ani, era cât pe ce să rămână doar istorie.

Soarta ce părea implacabilă i-a fost schimbată însă ca prin minune, când nimeni nu mai credea în ea, de o mână de investitori care deţin acum cea mai modernă şi cea mai nepoluantă rafinărie din ţară.

Manual de falimentare

Mai bine de 400 de oameni rămâneau fără locurile de muncă în 2005, când Rafinăria Petrolsub de la Suplacu de Barcău era închisă, după 36 de ani de la darea în folosinţă. Construită între 1967-1969, întreprinderea a prosperat până în anul 1995, când a fost privatizată în beneficiul firmei Euro Trading Chemicals, parte a grupului Euro Columna, aflat sub controlul şefului SRI de atunci, Virgil Măgureanu. În scurt timp, avea să fie parazitată de celelalte firme ale grupului, Euro House 2000 şi Fertinvest Holding, care luau bitumul la preţul de producţie şi îl revindeau în profit, dar fără a-l mai plăti însă către Petrolsub.

Secătuirea rafinăriei a durat până în 2001 când, pentru a-şi recupera cele 433 de miliarde de lei neplătite pentru ţiţeiul livrat de-a lungul celor şase ani, Petrom a preluat Petrolsub-ul. Însă nici aşa nu a administrat-o corect, astfel că, în loc să scadă, datoriile au crescut. Urmarea? În 2005, întreprinderea a intrat în lichidare judiciară, pe un drum fără întoarcere, la capătul căruia se întrezărea falimentul total şi eşuarea a mii de tone de utilaje la depozitele de fier vechi.

Nedorită

Timp de peste doi ani, din 2005 până în 2008, lichidatorul judiciar numit de Tribunalul Bihor a în