Pe fondul crizei, staţiunile balneoclimaterice din Bărăgan, Lacu Sărat şi Balta Albă, par să câştige puncte importante în preferinţele turiştilor.

Lacul Sărat, staţiune renumită pentru nămolul sapropelic cu efecte tămăduitoare, îşi revine după o perioadă în care, de la an la an, nivelul scădea, iar suprafaţa lacului erau într-o reducere vizibilă, cauzată de seceta prelungită. După ce anul trecut se credea că lacul va seca, acum şi-a "revenit". Dacă de obicei adâncimea sa maximă era de 1,5 metri, acum lacul a ajuns la adâncimea-record de 2 metri. Această schimbare se datorează viiturii de pe Dunăre, ce a determinat creşterea nivelului Lacului Sărat.

Între albia Dunării şi Lacul Sărat există o comunicaţie la nivelul pânzei freatice şi prin aceasta lacul a fost "umplut" cu apele Dunării. Criza cea mai acută a fost înregistrată în vara anului trecut, când nivelul lacului scădea şi de la o săptămână la alta suprafaţa lacului se micşora văzând cu ochii, în locul luciului de apă apărând porţiuni de pământ uscat, crăpat. În august 2009, autorităţile au luat măsura alimentării Lacului Sărat cu apă din canalele de irigaţii. Era o măsură salvatoare, dar atunci a apărut şi o întrebare, dacă prin această alimentare artificială nu sunt afectate procesele biologice din lac şi, în consecinţă, calităţile terapeutice ale nămolului. Sorin Boşneag, directorul "Unita Turism", societate care administrează una din bazele de tratament, a dat asigurări că lacul nu a fost alimentat cu apă dulce, ci cu apă adusă prin reţeaua de canale de desecare, din Valea Iencii, o zonă cu soluri sărăturate, situată între localităţile Latinu şi Lacu Sărat.

La finalul sezonului estival trecut ­ph-ul era cuprins între 7,95 şi 8 unităţi, iar asta înseamnă că nu existau elemente care să crească aciditatea lacului, oxigenul, cu valoarea de 0,24, era aproape inexistent, iar clorurile, cu o conc