Criticul Mircea Morariu şi-a încălcat un jurământ (dar toată lumea are de câştigat), acela de a nu aduna în acelaşi volum cronici de teatru diseminate în periodicele de specialitate. Cartea „2009 - Un an teatral aşa cum l-am văzut“, apărută la Editura Universităţii din Oradea, închide între două acolade impresiile criticului despre producţia teatrală românească a anului trecut.
Mircea Morariu a făcut parte din juriul de nominalizări la Premiile Uniunii Teatrale din România (UNITER) aferente anului 2009 şi a văzut mai multe spectacole ca oricând. Cartea cuprinde cronici publicate în revistele „Teatrul azi", „Familia", „Euphorion" şi „Cultura".
Articolele sunt dispuse în ordine alfabetică, în funcţie de numele teatrelor la ale căror producţii fac referire. Criticul analizează spectacole din Arad, Baia Mare, Brăila, Bucureşti, Buzău, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Piatra Neamţ, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureş, Sibiu, Timişoara, dar şi câteva producţii ale unor teatre din Germania, Lituania, Italia şi Ucraina.
Finalul volumului conţine trei eseuri intitulate „Regizorul, dramaturgul, traducătorul", „Eşecul altfelismului" şi „Jumătatea plină, jumătatea goală (Festivalul Naţional de Teatru - ediţia a XIX-a).
Demersul lui Mircea Morariu atinge zonele învolburate, controversate, ale producţiei teatrale româneşti din 2009 şi limpezeşte apele acolo unde criticul consideră că este cazul. Despre „Jocul de-a vacanţa (Opţiune 9)", spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Municipal din Baia Mare, Mircea Morariu scrie că este o „trăsnaie inteligentă", care suferă la capitolul „joc actoricesc".
De două ori „Herr Paul"
Referindu-se la montarea „Identităţi", a creatorilor Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand, de la Teatrul „Maria Filotti" din Brăila, criticul foloseşte un-doiul argumentativ „spectacol-bijuterie" pent
