Pictorul naiv a început să creeze în urmă cu 12 ani. Artista descrie lumea satului în culori vesele şi spune că vrea să scoată la lumină doar frumuseţea.
Lucica Ciobanu a început să picteze la maturitate sub îndrumarea soţului ei, artistul Gheorghe Ciobanu. „De la el m-am molipsit. Stând lângă el, l-am admirat, am început să pictez pe sticlă şi apoi icoane. După aceea, am încercat să lucrez pe pânză. În şcoala generală, desenele mele ieşeau în evidenţă, dar nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să pictez. Fac asta de 12-13 ani“, spune Lucica Ciobanu.
Artista susţine că, în cei peste zece ani de când a intrat în contact direct cu arta, s-a îndepărtat de stilul celui care i-a călăuzit primii paşi în pictura naivă. „Există diferenţe între tablourile mele şi cele ale soţului. La nivel de culoare, de elemente. Soţul meu are o viziune a pământului pe rotund. Tind să cred că avem loc unul lângă altul, chiar dacă lucrăm în acelaşi atelier“, explică pictorul.
Principalele teme în tablourile Lucicăi Ciobanu sunt anotimpurile de peste an. Astfel, în culori vii sunt prezentaţi fie copii care respectă tradiţiile şi merg cu Pluguşorul ori Sorcova, fie viaţa plină de culoare în primăvară.
„Personajele sunt vesele şi e totul o bucurie“
„Cred că viaţa satului cu obiceiurile comunităţii mă inspiră. Sunt atrasă de anotimpurile pline de lumină, marile sărbători de peste an, pomii înfloriţi şi copilaşii. Mă gândesc tot timpul ce se întâmplă în sat şi pun obiceiurile din timpul sărbătorilor pe pânză“, explică pictorul. Lucica Ciobanu susţine că arta îi oferă linişte. „Când mă aşez să pictez vreau ca numai acolo să-mi fie gândul. Când pictezi e o căutare a echilibrului. Eşti mulţumit când la sfârşitul zilei îţi dai seama că a ieşit ceva din mâinile tale. Pictura mă scoate din rutina zilnică“, afirmă artista.
A dus tablourile sale în e
