La începutul acestui an, Asociaţia Americană de Psihiatrie (A.P.A) a nominalizat noi forme de dependenţă pentru a fi introduse în ediţia a cincea a DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), printre care şi dependenţa de internet, şi, în particular, cea de Facebook, care are aproape 500 de milioane de membri în toată lumea.

Această reţea de socializare permite o formă de comunicare neîntreruptă, pe când e-mail-ul, spre exemplu, e limitat. De aici şi senzaţia utilizatorului că, în măsura în care nu intră frecvent pe contul său de Facebook, pierde firul şi asta îl frustrează. De asemenea, îi dă utilizatorului iluzia apropierii, proximităţii. Astea ar fi avantajele, în opinia pasionaţilor. Tot ei îi văd şi punctele slabe. Faptul că nu permite o ierarhizare a informaţiei, nu poţi discerne ce e adevărat sau nu, iar specialiştii identifică drept un posibil efect al utilizării frecvente şi scăderea capacităţii de concentrare. Altfel spus, setat la ritmul cu care se succed postările pe Facebook, te infantilizezi în viaţa reală.

Loredana Dumitraşcu apreciază despre sine că are o anumită dependenţă de Facebook, ceea ce a îndemnat-o să îşi facă şi lucrarea de dizertaţie la masterul de Psihoterapie pe care l-a urmat tocmai pe subiectul dependenţei de reţelele de socializare. Intră pe Facebook în fiecare zi şi este primul lucru pe care îl face atunci când deschide calculatorul. Are aproximativ 800 de prieteni, dintre care mulţi necunoscuţi pe care i-a adăugat în urma diverselor activităţi în reţea. În opinia sa, utilizarea Facebook îmbunătăţeşte comunicarea prin faptul că poţi păstra legătura cu persoane cunoscute aflate în alte colţuri ale lumii, dar şi cu persoane pe care în viaţa reală e puţin probabil că le-ai fi putut întâlni. În opinia tinerei, un avantaj al Facebook ar fi faptul că nu e nevoie de simultaneitate. Poţi posta ceva, te culci şi