A fost odată ca niciodată un criminal în serie austriac care a ucis prostituate în mai multe ţări. A fost condamnat, închis, pus în libertate şi apoi reabilitat în anii '90, la sugestia unui grup de intelectuali ai vremii care îl priveau ca pe un exemplu al reabilitării. Jack Unterweger a devenit jurnalist şi celebritate minoră, însă a început să ucidă din nou şi a fost prins. S-a spânzurat în închisoare în 1994.

John Malkovich a fost fascinat de acest personaj public, care, spune el, "reuşea să păcălească pe toată lumea cu ipocrizia lui".

A ţinut minte de-a lungul anilor costumul alb pe care îl purta, cum vorbea şi a găsit pe cineva care să-l readucă la viaţă prin intermediul unei piese de teatru. Michael Sturminger a scris şi a montat spectacolul pentru Malkovich, adăugând ca note de umplutură o orchestră simfonică şi două soprane care să i se alăture pe scenă.

Jack Unterweger, în interpretarea lui Malkovich, se prezintă în faţa spectatorilor ca un Iisus al pierzaniei, povestindu-şi viaţa şi moartea cu câtă sinceritate poate, adică puţină spre deloc, căci recunoaşte că minciuna face parte din el.

Din când în când orchestra îl întrerupe sau îşi fac intrarea sopranele care execută în original bucăţi din Vivaldi (Sposa son disprezzata din "Ottone in Villa"), Mozart ("Vorrei spiegravi, oh dio" şi "Ah, lo previdi") sau Beethoven ("Ah, Perfido").

Toate bune şi frumoase, numai că Malkovich, cu tot farmecul lui, vocea deosebită şi accentul austriac (pe care şi-l pierde din când în când) pare că nu reuşeşte să însufleţească atmosfera şi să apropie publicul.

Sigur că toţi sunt fascinaţi de el şi nu poţi să nu te simţi emoţionat pentru că îl ai în faţă, împreună cu zâmbetul lui malefic, dar în comedia neagră "The Infernal Comedy", nici faptul că le târăşte pe soprane pe jos şi le spânzură cu sutienele, nici că-l plictiseşte orchestra