Pe litoral era în toi sezonul turistic. Prima vacanţă de vară "în libertate". Pentru turismul estival, libertatea a adus şi bune, şi rele. Cum să faci să fie bine, întrebarea zornăia în minţile tuturor. La mult, bun şi ieftin năzuiau turiştii, la grămezi de bani visau creierele inflamate de mirajul "privatizării". Serviciile din turism li s-au părut unora numai bune de "privatizat". Numai că socoteala din redacţii nu prea se potrivea cu realitatea din teren, după cum lesne avea să constate Emil Munteanu, gazetar la România liberă.
Bunăoară, Hotelul "Silvia" din staţiunea Venus, o "perlă a litoralului", avea potenţial să devină o afacere profitabilă. Turistul cazat acolo găsea o grădină interioară, amenajată şi bine întreţinută, terasă şi piscină. Un dig de protecţie înălţat în mare îi păzea pe muşteriii berăriei extinse de la hotel până pe plajă. Dotările mai deosebite ale hotelului trădau o mână de gospodar, un spirit "întreprinzător", cu calităţi manageriale şi antreprenoriale. Exact profilul capitalistului de succes, sortit să scoată bani şi din piatră seacă, darămite dintr-o gură de rai ca Hotelul "Silvia". Confruntat cu năstruşniciile tranziţiei, lui Dimitrie Hornea, administratorul hotelului, nici prin minte nu-i trecea să devină patron. "Acum, dacă eu şi colegii mei am deveni patroni, l-a descumpănit Dimitrie Hornea, falimentul s-ar declanşa chiar în timpul primei luni de sezon. Nu ştim mare lucru despre privatizare. Nici cadru legal nu există pentru turism.
Dacă privatizarea înseamnă ghereta aceea inestetică pe care câţiva isteţi au aşezat-o în faţa hotelului, cu acordul Primăriei, atunci mă lipsesc." Mai departe a explicat pe larg şi de ce nu este interesat. "Dacă «Silvia» devine mâine proprietatea mea şi a colectivului cu care lucrez înseamnă că eu mă substitui tuturor sarcinilor actualei conduceri a întreprinderii. Du-te după marfă,
