Cetăţenii nu fac sex în Uniunea Sovietică e una dintre replicile unui banc vechi, auzit în şoaptă, cu peste 20 de ani în urmă. Şi chiar dacă URSS a încetat să existe, unele foste republici continuă să aibă o politică asemănătoare, ignorând întreaga gamă de probleme legate de sexualitate şi toleranţă sexuală.
Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), prin iniţiativa sa Y-PEER, a organizat la Sofia, în perioada 20-24 iunie, un atelier în care s-a pus accent pe folosirea teatrului ca mediu pentru revelarea şi educarea în probleme tabu.
Drepturile femeii, intoleranţa sexuală, abuzul de droguri şi stigmatizarea persoanelor cu HIV/SIDA sunt teme preferate de dramaturgia contemporană, care a devenit astfel prima platformă serioasă de dezbatere. Îngeri în America, scrisă de Tony Kushner, piesă care la aproape 20 de ani de la apariţie continuă să poarte titulatura de cel mai important text al teatrului american contemporan, punea pentru prima dată problema bolnavilor SIDA, într-o formulă care combina comedia, umorul negru şi supranaturalul. Succesul de care s-a bucurat şi absorbţia sa pe plan mondial au produs toleranţa şi deschiderea necesare scoaterii celei mai grave maladii din zona tabu. Dintr-o dată, teatrul şi filmul şi-au găsit o sursă de inspiraţie, iar produse artistice precum filmele Philadelphia (1993) sau Totul despre mama mea (1999) n-au făcut altceva decât să educe subtil şi fundamental cu privire la boală şi homosexualitate.
Folosirea spectacolului de teatru pentru educare este o practică uzuală în spaţiul african, unde, pe lângă atenţionarea cu privire la bolile cu transmitere sexuală, se pune mare accent pe sănătatea reproducerii. Acolo unde fluturaşele, e-mailurile şi revistele colorate lipsesc cu desăvârşire, acolo unde nu există bani pentru concerte grandioase şi staruri locale care să susţină cauza, teatrul rămâne ultima bari
