Curios capitalism au mai hărăzit ţările să le zicem din capitalismul matur ţărilor pe care le îndeamnă să treacă şi apoi să înainteze pe calea capitalismului, să le zicem din capitalismul primitiv. Curios, pentru că nu seamănă - ba chiar deloc - cu cel din ţările promotoare şi de la care te-ai aştepta să propună propriul model, mai ales că istoriceşte sunt de succes economic.
Nu se întâmplă însă aşa! Ceea ce li se propune ţărilor din capitalismul primitiv seamănă mai degrabă cu ceea ce centrul a rezervat ţărilor de la periferie în sistemul colonial, cu unica diferenţă că atunci erau alte mijloace, iar acum există unele mult mai sofisticate şi mai moderne, dar nu mai puţin eficace, dacă nu chiar mult mai eficace. Poziţia centru-periferie se păstrează, rolul centrului este, graţie progreselor tehnologice, mult mai puternic. Menirea celor de la periferie este să nu aspire cumva dincolo de poziţiile lor marginale, chiar dacă sunt lăsate să nu mai producă doar banane, ci şi produse cu valoare adăugată scăzută sau care încorporează multă forţă de muncă (ieftină).
În ciuda poveştilor vânturate la tot pasul despre eficacitatea proprietăţii, iniţiativei şi gestiunii private, statul a fost păstrat puternic în toate ţările centrului, ceea ce s-a dovedit de mare folos când a izbucnit criza, care s-a declanşat tocmai din cauza ravagiilor făcute de capitalurile private în goana lor nebună după profit lejer şi pe termen scurt. Statul puternic a intervenit, a curăţat locul şi treaba a putut apoi continua. Ţărilor de la periferie li s-a rezervat un stat minimal, în care pârghiile să fie preluate de capitalul privat din ţările centrului. Doar aici balivernele despre virtuţile statului minimal sunt şi puse în practică, de s-a ajuns ca atunci când criza a pătruns şi aici, ţările respective să nu aibă mijloacele de a lupta cumva cu aceasta!
România este
