Până de curând, orice critică în limba română la adresa lui Emil Boc şi a guvernului său era contrată cu următoarea replică obsesivă: „da' ce? crezi că ceilalţi erau mai buni?". Era inutil să explici că alegătorii nu l-au votat pe Traian Băsescu şi implicit guvernul PDL ca ei să se comporte prost, ci ca ei să se comporte bine, adică în beneficiul celor mai mulţi dintre cetăţeni. Era inutil să explici că orice contribuabil raţional trebuie să fie interesat în primul rând şi în cel mai înalt grad de performanţele Guvernului şi de felul în care hotărârile de la Palatul Victoria influenţează suma din portofelul fiecăruia, şi abia apoi de discursurile opoziţiei. Era inutil să demonstrezi că „politicile" Guvernului actual nu trebuie comparate la nesfârşit cu ce au făcut aiurea guvernul Tăriceanu sau guvernul Năstase sau guvernele lui Ceauşescu, acest lucru se va face AUTOMAT în campania electorală şi mai ales la momentul votului; politicile unui Guvern, oricare ar fi el, trebuie raportate în primul rând la nevoile ţării din perioada în care cabinetul respectiv este în funcţiune şi trebuie comparate în primul rând cu programul său de guvernare, cu angajamentul său în faţa naţiunii. Într-o ţară aşezată, guvernările succesive nu sunt un concurs despre „cine a guvernat mai prost în trecut ca să existe acest prezent", ci despre „cine guvernează mai bine în prezent ca să existe un viitor mai bun". Orice altceva este DETALIU. Este important, dar este detaliu.

Din nefericire pentru România, registrul fantomatic în care se mişcă guvernul Boc nu s-a schimbat nici măcar după ce criticile în limba română au fost dublate, triplate şi întărite de cele ale unor influenţi ambasadori străini, ale unor oameni de afaceri importanţi sau de cele ale Comisiei Europene însăşi.

„Adevărul este că multe state au luate deja măsuri de austeritate şi că cele de acum sunt măsuri suplimen