Fostul lingvist si diplomat roman Grigore Nandris provenea dintr-o famile de tarani din Bucovina, din satul Mahala, de cealalta parte a Prutului. Purtau costume nationale in fiecare zi si, daca picioarele le erau goale, asta "nu era un semn de saracie. In familia tatalui meu, saracia era vazuta ca un pacat, pentru ca se intreceau cu munca. La fel ca si aruncatul painii pe jos, pentru ca o obtinusera prin sudoarea fruntii", spune arheologul John (Ion) Nandris, fiul lui Grigore Nandris, a carui specialitate este, printre altele, preistoria europeana si problemele de identitate culturala (etnoarheologia). John povesteste despre destinul acestei familii, care poate fi perceput nu numai din perspectiva personala, dar si ca un studiu de caz al potentialului taranului roman.

Unele aspecte ale acestei povesti personale au fost mediatizate si de serialul Memorialul Durerii si in cartea "20 de ani in Siberia. Amintiri din viaţă" de Aniţa Nandriş-Cudlea. Exilul si despartirea lui Grigore Nandris de familia sa raman fapte actuale, crede John, care pot fi vazute ca o parabola personala, reflectand ceea ce John numeste "o crima imensa impotriva umanitatii, ale carei consecinte supravietuiesc acum si o vor face si in viitor.

Mama lui John, o irlandeza din Ulster (Irlanda de Nord), a calatorit singura prin toata Europa. S-a oprit in cele din urma in Romania, a invatat limba si, inainte de a-l intalni pe Grigore Nandris, a ramas timp de noua ani, umbland prin munti si oprindu-se la stane: "Cum se poate, o domnisoara singura?" spuneau ciobanii.

"Cred ca folclorul si caracterul irlandez, inclusiv cel din Ulster, si cel romanesc au destul de multe in comun, desi se afla la capete diferite ale Europei", spune John Nandris. Tatal sau era parlamentar, avea compasiune pentru conditia taranului roman, dupa cum povesteste arheologul. John s-a nascut in 1938