De obicei pe o astfel de linie se îngrămădesc unele în spatele celorlate două sau chiar astfel de trenuri. În aceste condiții, peronul, și așa plin de gropi și departe de nivelul primei scări a trenului, nu mai este suficient, astfel că cei ce călătoresc sunt nevoiți să facă de-a dreptul cățărări pentru a ajunge în tren.

Alexandra Roșca de exemplu, o tânără de 17 ani din Arad povestește că pentru ea nu a fost neapărat dificil să urce în tren dar recunoaște că a avut nevoie de toată forța în mâini de care este capabilă pentru a escalada scările. ”Am noroc că nu am avut nici bagaj foarte greu și am reușit să urc trăgându-mă cu brațele de bara de la ușă. Dar a fost o doamnă mai în vârstă care abia a urcat și pe care am ajutat-o eu, căci altfel nu putea”, explică tânăra.

Florian Tudor, un alt arădean care a plecat spre Gurahonț din gara Arad împreună cu fiul său s-a declarat nemulțumit și el de condiții. ”Pe cel mic a trebuit să îl urc eu, mai apoi am pus bagajele sus și abia apoi m-am cățărat și eu”, a povestit bărbatul aventura.

Situația nu este neapărat mai bună nici pentru cei care au norocul ca vagonul lor să fie în dreptul peronului. ”Dacă ai bagaje, așa cum am eu, e aproape imposibil să te cațeri până la tren. Peroanele astea din spate nu au mai fost asfaltate de ani de zile”, spune Florica Mangu, o arădeancă care a luat personalul spre Brad.

Și colegul său de călătorie, Gheorghe Turnea a avut probleme la urcatul în tren. ”Circul frecvent, așa că m-am mai obișnuit dar nu e ușor. Nu odată mi s-a întâmplat să cad”, explică bărbatul.