Interpreţii, cercetătorii, romaniştii, „îndrăgostiţii“, părinţii unor copii adoptaţi din România şi nu, în ultimul rând, pasionaţii de literatura lui Cărtărescu sunt printre cei interesaţi de cultura noastră. Săptămâna trecută, s-a încheiat la Braşov cea de-a 16-a ediţie a Cursurilor de limbă, cultură şi civilizaţie românească organizate pentru cetăţenii străini de Institutul Cultural Român (ICR).

Timp de peste trei săptămâni, între 7 şi 31 iulie, 35 de cursanţi, provenind din nu mai puţin de 17 ţări (europene, dar chiar şi mai exotice), au luat o „supradoză" de limbă şi cultură românească, prin orele de limba română cu profesori/profesoare simpatici, dar exigenţi. Ei au asistat şi prin prelegerile pe teme româneşti susţinute de specialişti, printre care Irina-Margareta Nistor. Criticul i-a iniţiat pe străini în tainele istoriei filmului românesc.

Cei 35 de cursanţi din acest an - fete şi băieţi, cu vârste mergând de la 20 până la 58 de ani - au venit din ţări dintre cele mai variate: Belgia, Cehia, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, Suedia, Ungaria, chiar şi Africa de Sud şi Trinidad-Tobago.

Pasionaţi de literatura lui Cărtărescu

Ce i-a „mânat pe ei în luptă", ce i-a făcut să vrea să înveţe limba română şi să ajungă până aici, la marginea Transilvaniei? Simplificând lucrurile, organizatorii de la ICR i-ar împărţi pe cursanţi în trei mari categorii: traducătorii, interpreţii, romaniştii ar fi una (deşi nu sunt chiar atât de mulţi pe cât s-ar putea crede); cei interesaţi datorită unor lucrări de cercetare, în diverse domenii, ar fi a doua, iar a treia ar putea fi „îndrăgostiţii", cei care vor să cunoască româna din solide motive personale.

După mai multe discuţii printre cursanţi, am mai identificat (cel puţin) o categorie: cei pasionaţi de literatura