Uneori, stricarea unor componente ale organismului izbite violent de boli nu mai permite reparaţiile organelor, ci se impun intervenţii structurale, în care aceste organe trebuie scoase şi înlocuite. Există transplantul de organe, însă aceste operaţii nu se pot face pe bandă rulantă din cauza unor inconveniente.
Mai întâi organe donate nu se găsesc aşa de uşor, iar apoi unele intervenţii de transplant nu se pot face. Şi atunci chirurgii sunt obligaţi să apeleze la artificii excepţionale pentru a reprofila organe din alte zone ale organismului. Aceasta este o lucrare grea nu numai din punct de vedere al artei chirurgicale, ci şi din alt unghi: trebuie acomodate organele mutate la alte condiţii şi la alte roluri. De exemplu, când este scoasă vezica urinară, se poate reconstrui o altă vezică din intestinul subţire, iar schimbarea partiturii acestuia din urmă este chiar o uluitoare performanţă a organismului. Şi alt exemplu este când extirparea esofagului necesită o reprofilare a unei porţiuni de stomac, care va juca rolul de nou esofag.
VEZICELE
O altă dovadă de adaptare spectaculoasă a organismului omenesc se află în circuitul rinichilor, când trebuie scoasă vezica urinară afectată de cancer avansat. În primul rând, trebuie lămurită întrebarea următoare: vezica urinară şi vezica biliară sunt nişte depozite intermediare pentru urina fabricată de rinichi şi secreţia biliară produsă de ficat. De ce omul poate trăi fără vezica biliară, dar nu poate trăi fără vezica urinară, care trebuie reconstruită după îndepărtarea ei din pricină de cancer? Când tumoarea canceroasă a invadat adânc peretele vezicii urinare, se impune scoaterea vezicii.
Ea trebuie reconstruită, de exemplu, din intestinul subţire. E necesară o precizare: vezica urinară nu e doar o cameră intermediară de stocare a urinii, ea are şi rol în metabolisme, şi în proc