Oricum ai privi lucrurile, exista un farmec in a fi roman in Romania. Spectacolul de care ai parte aici nu ar fi posibil nicaieri in alta parte. Oferta e valabila doar pentru romani.

Niciun strain nu ar intelege placerea cu care ne supunem necesitatii de a popula acest spatiu. Ce face insa viata atat de deosebita aici? Din nou, oricine altcineva ar fi surprins sa afle. Noi nu, pentru ca stim.

Desigur, nu frumusetea tarii. Nici macar bunatatea, geniul, spiritul poetic, ospitalitatea si candoarea poporului.

Caracteristicile tocmai mentionate nu au existat niciodata ca atribute proprii exclusiv romanilor.

Ele au fost doar iluziile cu care ne-am mintit zeci si sute de ani, pentru a ne deosebi de ceilalti. In lipsa unor adevarate calitati, ne-am imaginat ca suntem "painea lui Dumnezeu". Am sfarsit mereu fiind doar calul de bataie al tuturor. Bunatatea noastra a fost doar slabiciunea de a riposta celui care ne-a asuprit.

Neavand puterea sa ne ridicam impotriva celui mai puternic ne-am transformat vorba mostenita din batrani "capul plecat sabia nu-l taie" in filosofie de viata.

Mereu asteptand pomana si cadouri sau ajutoare, mereu de partea celui mai puternic, gudurandu-ne umili, de aici ne-am dezvoltat toate defectele pe care acum ni le afisam mandri in lume. Dispretul pe care il manifestam fata de istorie, ne face imuni la orice critica.

De ce sa mai fim asadar isterizati ca peste 40% dintre romani l-ar vota, daca ar mai putea, pe Nicolae Ceausescu sau ca peste 50% regreta comunismul, fiind convinsi ca atunci traiau mai bine ca acum. Cu siguranta ca aceste procente au o legatura stransa cu cei 42% dintre romani care sunt convinsi ca Pamantul e centrul Universului, iar Soarele se roteste in jurul sau.

Pacaliti, mintiti si indoctrinati ca sunt cei mai buni si cei mai destepti si