"Guvernul, în ansamblul lui, e perfect. Cea mai mare problemă, pe care trebuie să o recunosc, este cea de comunicare publică." Autorul acestor vorbe memorabile, Adriean Videanu, pare urmărit de fatalitate. Exact la fel explica, pe vremea când era primar general al Capitalei, reputaţia execrabilă pe care şi-o dobândise în rândul bucureştenilor. Care nu i-au priceput meritele nici până în ziua de azi, preferând să-şi amintească, ranchiunoşi, de borduriade, de asfaltările paralizante şi interminabile sau de la fel de interminabilele vacanţe exotice ale fostului edil-şef.
Iată însă că nu numai bucureştenii sunt fraieri şi nerecunoscători. Toată naţiunea suferă de o gravă tulburare de percepţie. Românilor li se pare că trăiesc prost şi că guvernul e incompetent. Corupţia generalizată e, desigur, doar o iluzie. La fel şi politizarea fără precedent a aparatului administrativ. De fapt, totul e numai o problemă de "comunicare". În acelaşi interviu acordat revistei 22, ministrul Economiei explică: "Ştiţi ce cred eu? România a devenit ţara în care realitatea este bătută de percepţia asupra realităţii". De data aceasta nu pot pune la îndoială sinceritatea lui Adriean Videanu. Dimpotrivă, mi se pare că a sintetizat perfect filosofia călăuzitoare a puterii portocalii.
Pentru fruntaşii partidului prezidenţial, succesul în politică este strict o chestiune de ambalaj, iar buna guvernare se reduce la un exerciţiu reuşit de imagine. Exemplul mentorului lor de la Cotroceni le-a cimentat această convingere. Şi, într-adevăr, electoratul a confundat de multe ori competenţa cu gargara, curajul cu tupeul, lipsa de scrupule cu tenacitatea. Frumos împachetat, dezastrul poate trece drept succes sau măcar poate fi aruncat în cârca altcuiva. Piruetele retorice au mascat multă vreme inconsecvenţa cea mai crasă. Petardele şi perdelele de fum aruncate dibaci pe scena publică a
