Incheiam articolul trecut afirmand ca atacul impotriva cotei unice nu poate fi sustinut de pe o pozitie principiala de stanga pentru ca discrepanta economica majora din societatea noastra nu a fost creata si nici intretinuta de sistemul de impozitare. Marile averi din Romania nu s-au facut din venituri impozabile din salarii, drepturi de autor sau dividende etc. S-au facut si se fac de obicei prin complicitatea statului, fie activa, atunci cand statul face afaceri din care iese serios in pierdere, fie complicitate pasiva, atunci cand statul tolereaza dobandirea ilegitima de venituri din evaziune, santaj, escrocherii etc. Exemplele sunt destule, prea destule. De altfel, cu toate ca am evitat generalizarea, mi-e greu sa gasesc imediat exemple contrare, de romani cu averi la nivelul de top, care sa-si fi facut averea si sa si-o intretina din venituri legitime, nu din categoria celor enuntate mai sus.

Am scris articolul trecut din perspectiva unui om de stanga, din perspectiva cuiva care sustine principiul egalitatii sociale, a interventiei statului pentru a reduce discrepantele economice existente in societate. Am sa continui in acest articol de pe aceeasi premisa. Am demonstrat ca lupta impotriva cotei unice nu are de ce sa fie printre prioritatile stangii, in Romania. La fel de evident este, din enumerarea din primul paragraf, care ar trebui sa fie prioritatea stangii romanesti:

Proiectul principal al stangii politice din Romania ar trebui sa fie in general integritatea, buna functionare a justitiei si, in special, lupta impotriva coruptiei.

Suna ciudat, nu? Nu pentru ca afirmatia in sine este chestionabila, caci nu este chiar deloc. Pornim de la un principiu cat se poate de clar si de fundamental al acestei ideologii si de la o realitate incontestabila a Romaniei actuale, pasul urmator al rationamentului este chiar afirmatia de mai sus. Motivul