Statul roman se pregateste sa vanda mai multe pachete minoritare de actiuni ale unor companii aflate in subordinea guvernului. E vorba de instrainarea a cate 15% din actiunile Transelectrica, Transgaz si Romgaz (proiectele de hotarari de guvern aici). Se discuta de asemenea despre vanzarea unui pachet din participatia pe care guvernul roman o mai detine la OMV Petrom. Daca acceptam ca valabil argumentul ca “statul e cel mai prost administrator” atunci initiativa pare laudabila. Si totusi, asta e doar o parte a povestii. Incerc mai jos trecere in revista a argumentelor pro si contra:
Argumente pro
Vanzare vs imprumut. Vanzarea unor pachete de actiuni reprezinta o sursa rapida si sigura de fonduri, de preferat in orice conditii unui imprumut extern foarte scump. Conditiile de pe pietele internationale sunt indeajuns de dificile incat Romania sa nu isi permita imprumuturi de la jucatori privati. In felul acesta s-ar evita cresterea datoriei publice iar executivul, macar pentru o perioada scurta, si-ar putea derula politicile cu o durere de cap (cea provocata de finantare) in minus.
Atractivitate. In ultimii ani, asset-urile din energie sunt la mare cautare pe pietele internationale. Sunt mai mari sanse pentru obtinerea unui pret bun atunci cand sunt scoase la vanzare pachete de actiuni la astfel de companii decat, spre exemplu, privatizarea unui combinat sau a unei regii de transport public.
Transparenta: potrivit informatiilor disponibile in acest moment, statul prefera vanzarea pe bursa ceea ce reduce semnificativ suspiciunile asupra tranzactiei. Teoretic, potentialul de spaga e mai mic.
Incurajarea pietei de capital: Transgaz si Transelectrica sunt deja listate la bursa, nu si Romgaz. Privatizarea pe bursa e o marota vehiculata de ani de zile insa ea nu s-a petrecut niciodata la un nivel semnificativ. Nu imi aduc aminte de nicio compa
