…de Marius Delaepicentru – romanul traitor in Japonia, specalizat in guerilla cu stupiditatea birocratica – ati mai auzit. Si veti mai auzi, probabil. O lupta de guerilla nu se incheie cat ai bate din palme. Omul are un fler de a depista stupiditatea pe care n-o recunoastem ca atare, pentru ca ne izbim de ea zilnic, asa c-a ajuns sa faca parte din cotidian – normalitatea anormalului.

Ii las pe el sa explice. Amanunte pe www.delaepicentru.wordpress.com

Încep direct, prin a cita din Codul familiei: Art. 10

“Casatoria nu se va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi”.

După cum vă puteţi da seama, viitorii soţi trebuie să-şi declare reciproc, necondiţionat şi public deplinătatea sănătăţii fizice. Pînă aici e OK, din moment ce căsătoria are la bază încrederea reciprocă şi respectul reciproc.

Întrebări:

・Dacă persoana umană are personalitate juridică, aşa cum DUDO afirmă, de ce trebuie ca soţii să aducă şi acte doveditoare (numite mai jos condiţia Wasserman), din moment ce au declarat sub sancţiunea (penală) de fals în declaraţii că sunt sănătoşi?

・Dacă două persoane au încredere şi se respectă reciproc, de ce Statul nu le acordă aceeaşi încredere şi acelaşi respect? De ce Statul ne consideră apriori sifilitici, sculamentişti, ofticoşi şi fără de cuvînt?

・Ce apără statul? Sănătatea populaţiei? Cum? Zootehnic-veterinar?

・Dacă obligă soţii să aducă dovezi pentru starea de sănătate, de ce Statul nu obligă şi concubinii să facă acelaşi lucru? Nu credeţi că, din acest punct de vedere, e mai fără dureri de cap ca oamenii să nu se căsătorească?

Observ că Statul este preocupat mai mult de starea de sănătate fizică a oamenilor decît de intergritatea