Auzim îndemnul acesta mai tot timpul: „Nu-ţi place ce vezi la televizor? Eşti liber să schimbi canalul!“. Sau, încă şi mai mult: „Eşti stăpînul telecomenzii! Exercită-ţi puterea!“. Prin urmare, ni se transmite mesajul că sîntem liberi, ba chiar că sîntem stăpîni. De ce oare ni se spune asta cu atîta insistenţă?
Dacă încercăm să ne exercităm libertatea televizuală, observăm că ne învîrtim în aceeaşi curte şi că avem de fapt libertatea orătăniilor din ogradă. Adică putem să ne plimbăm în ţarc şi să alegem, din grăunţele care ni se aruncă, pe cele care ni se par mai mari şi mai frumoase. În realitate, toate boabele sînt cam la fel.
Despre ce libertate de a alege un alt canal vorbim, cînd peste tot dai de aceleaşi personaje care discută despre aceleaşi subiecte? Aceleaşi filme repetate la nesfîrşit (sau, dacă nu, din aceeaşi categorie – în general producţii decerebrate, de serie B sau C, care seamănă toate între ele), aceleaşi vedete la emisiunile de divertisment, aceiaşi analişti sau oameni politici care par că se pricep la absolut orice. Că e vorba despre „folclorista“ Maria Cârneci şi „Bianca lu’ Bote“ la producţiile menite să ne deconecteze sau despre Mugur Ciuvică şi Mădălin Voicu la cele care-şi propun să ne informeze şi să ne trateze ca pe nişte „cetăţeni responsabili“ – avem de fiecare dată acelaşi tratament: sîntem consideraţi masă manevrabilă, o adunătură de indivizi care oricum înghit ce li se dă, fără discernămînt, fără memorie, fără conştiinţă. Zilele trecute, Realitatea TV avea ca invitaţi în studiou, să comenteze recent lansatul brand de ţară, pe nimeni alţii decît Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor (asta, după ce i-am putut vedea şi cu ocazia dezgropării Ceauşeştilor, cînd ne spuneau ce bine a fost în comunism). Cei doi barzi se ţineau de mînă şi-şi zîmbeau galeş unul altuia. Toate bune şi frumoase, noua ispravă a Ministerului Turism