A învăţat singur să lucreze lemnul, iar din mâinile sale ies adevărate minuni care împodobesc casele celor care apreciază arta meşteşugărească.

Întâlnirea cu cea care avea să-i devină soţie i-a schimbat radical viaţa şi a continuat să se perfecţioneze până când a reuşit ca din mâinile sale să iasă adevărate opere de artă.

„Sunt lăcătuş de meserie şi am cunoscut-o pe Paula în anul 1990, pentru că avea nevoie de cineva să-i facă rame pentru tablouri”, povesteşte Tudor Manciulea. Încă de pe atunci avea un mare defect, acela de a răspunde provocărilor şi de a le face pe toate. Aşa că a învăţat singur să lucreze lemnul. Chiar dacă i-a luat ceva timp să se perfecţioneze nu s-a lăsat cu una cu două.

„Am mers la <> şi am cumpărat o maşină, un circular şi m-am apucat să-i fac ramele. După un an am reuşit să-i fac primele rame care să-i placă”, mai spune Tudor.

Oglindă rustică

Încet-încet a descoperit cât de mult îi place să lucreze lemnul şi nu s-a lăsat bătut oricît de greu a fost, a mers mai departe.”Mi-am făcut un atelier de tâmplărie şi îmi plăcea mirosul lemnului şi am zis să fac ceva ce ştiu, deşi nu ştiam nici cum se fac îmbinările în tâmplărie. Am mai citit, am mai tras cu ochiul pe la tâmplari şi am stat şi m-am gândit să fac ce are omul în casă”, mărturiseşte Tudor.

Şi pentru ca să atragă atenţia prin creaţiile sale a adus tot felul de elemente care să-i facă pe posibili cumpărători să-şi dorească să-şi împodobească locuinţele cu operele sale. ”Fac oglinzi, ceasuri, scaune, mese şi le-am dat un aer rustic, am continuat ce făceau meşterii populari, dar le-am adaptat vremurilor de azi”, este de părere artistul.

Liniştea îl inspiră

Acum, Tudor Manciulea locuieşte la câţiva kilometri de Bucureşti, într-o casă liniştită din oraşul ilfovean Chitila, unde prind viaţă lucrările sale pe car