Târgovişteanul este interesat în special de peisagistică, imortalizând tot ceea ce i se pare unic, plin de viaţă
Timid, jovial, prietenos, Cezar ştie să surprindă cu ochiul camerei de luat vederi realitatea imediată. Nu este tocmai uşor, spune el, să fii pe fază când se deschide bobocul unei flori. „Aşa este şi în viaţă, în meseria de operator imagine. Trebuie să fii mereu în alertă, să uimeşti aparatul de luat vederi, iar apoi pe cei care îţi vor viziona imaginile”, afirmă Cezar Braşoveanu. Are o fetiţă. Daria. Are 5 ani. Atunci când o plimbă prin parc, îşi aduce aminte, cu oarece regret, de copilăria sa. „Era super. Ne jucam simplu, dar cu viaţă. Băteam mingea printre blocuri. Ne jucam de-a hoţii şi vardiştii. Acum, copiii sunt absorbiţi de internet, de jocurile pe calculator, de televizor. Se practică prea puţin mişcarea în aer liber. Am văzut că şi în parc sunt părinţi care-şi plimbă copiii cu maşinuţele electrice”, mărturiseşte Cezar.
Premiu pentru documentarul „Spartul Căluşului”
Pasiunea pentru camera de luat vederi a apărut destul de târziu. „Era după armată, prin 1995. Tata mi-a făcut cadou un aparat de filmat. Am primit camera cu plăcere. Am studiat-o. Mi-a plăcut”, îşi aminteşte Cezar. A fost interesat în special de peisagistică. Îi place să imortalizeze tot ce i se pare unic, plin de viaţă. Cezar iubeşte de asemenea evenimentele, ceea ce se întâmplă în jurul său. În 1998, a avut şansa să se angajeze cameraman la un post local de televiziune. „A fost nemaipomenit. A fost mediul în care m-am specializat. Am urmat şi cursuri la Bucureşti. Mi-a plăcut televiziunea. Am colindat tot judeţul. Am surprins viaţa aşa cum este. Urâtă, frumoasă. Mă mândresc cu reportajele, cu anchetele filmate”, spune Cezar. Cu filmul documentar „Spartul Căluşului”, realizat în colaborare cu Centrul Creaţiei Populare Dâmboviţa, a participat la două festivaluri.
