Nu mai e nici o luna pana la ziua fatidica, ziua cand presedintele a amenintat natiunea cu zdruncinarea Guvernului din temelii, pe scara Richter, pentru ca sa le intre in cap si prietenilor, dar si dusmanilor, ca numai cocosul canta cucurigu in ograda, iar gainile n-au alta treaba decat sa faca oua, in plina criza.
Presedintele, insa, este el insusi framantat de o groaznica dilema. Dilema presedintelui nu pare a fi aceea ca n-ar avea pe cine zdruncina, cat aceea ca, fara Boc, n-are pe cine aseza in loc.
Fotoliul domnului Boc are bulina rosie
In noptile sale de nesomn, atunci cand nici diazepamul nu-si mai face efectul, presedintele isi da seama ca nu-i destul sa strige cucurigu, fara sa pregateasca, din timp, o mare lovitura de teatru, capabila sa zdruncine din temelii tot ce-a mai ramas inca nezdruncinat, dupa taierea salariilor, dupa majorarea TVA si dupa succesul brandului cu frunza futurista, intr-un moment cand turismul romanesc ducea mare lipsa de futurism.
Fara sa puna clar degetul pe rana, presedintele a acceptat tacit ideea ca pestele de la cap incepe sa miroase a criza. Adica, degeaba vorbesti de scara Richter, daca nu incepi seismul chiar cu epicentrul Boc.
Pare simplu. La ordin, epicentrul isi va baga singur capul sub ghilotina, contand pe ce a invatat la scoala, de la Bolintineanu: capul ce se pleaca palosul nu-l taie.
De altfel, nimeni nu s-a indoit despre capul ce se pleaca al disciplinatului Boc incapabil sa-i arate tifla presedintelui, ca zvapaiatul Tariceanu, cel caruia i s-a parut mai confortabil sa-si bage capul in lesa dresorului Geoana, decat sa dea onorul la presedinte, cu fruntea sus, cu arma la umar si in pozitie de drepti.
Matadorul si gladiatorul nu mai striga "ole-ole!"
Odata epicentul clarificat, normal e sa inceapa seismul distrugator si sa dema
