Cele mai multe state care au cerut sprijin financiar de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) nu au întâmpinat ulterior dificultăţi la rambursarea împrumutului către finanţatorul internaţional. Totuşi, atunci când unele ţări s-au confruntat cu astfel de probleme, FMI a acordat noi finanţări pentru a fi rambursate cele vechi şi a impus programe stricte de reformă.
De exemplu, când Mexic nu şi-a mai putut plăti datoriile în 1982, FMI şi Banca Mondială au intervenit cu noi împrumuturi. Alte state i-au urmat exemplul, împrumutându-se de la cele două instituţii internaţionale pentru a-şi putea plăti vechile datorii. Astfel, sute de miliarde de dolari au fost împrumutate pentru a se putea rambursa vechi credite, în detrimentul dezvoltării.
Ulterior, FMI a impus punerea în aplicare a unor ample reforme pentru ca poziţia economică a acestor ţări să fie îmbunătăţită, iar datoriile să poată fi plătite. Deşi măsurile impuse de FMI ar fi trebuit să ajute ţările pentru a stimula exporturile generatoare de valută în vederea rambursării împrumuturilor, în realitate, ele au încetinit avansul economic şi au dus la creşterea sărăciei.
Ţările din lumea a treia, scutite de rambursare
În iunie 2005, principalele ţări industrializate, membre ale G8, au propus ca FMI, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare din cadrul Băncii Mondiale şi Fondul pentru Dezvoltarea Africii să anuleze datoriile ţărilor care au atins sau vor atinge punctul final - stadiul în care o ţară devine eligibilă pentru anulare totală şi irevocabilă a datoriei, totul sub un program comun al FMI şi BM, denumit „Iniţiativa pentru Ţările Sărace Puternic Îndatorate".
La începutul acestui an, Afganistanul a obţinut din partea FMI, a Băncii Mondiale şi a naţiunilor creditoare o scutire de la plata a 1,6 miliarde de dolari, în calitate de zonă de război care se confruntă cu nevoi de finanţare pentru
