Presupune-te prin absurd a fi, stimate cititor, un om aterizat ieri în România, din alt spaţiu geografic, cuprins de un mare şi subit interes pentru evoluţia politico-economică-socială a zonei. Primul lucru de remarcat, dacă ai lua-o pe căile clasice de informare, ar fi strania, dar perfect coordonata mişcarea de rotaţie a întregii naţiuni în jurul unei cetăţean străin uşor corpolent (tras festiv la costum de funcţionar şi cu ochelari de soare de schi pe nas în plin cod roşu de caniculă) care se chinuie să pară drăguţ şi îngăimă nişte cuvinte căznite în ceea ce poate fi bănuită limba oficială a băştinaşilor. Evident că nu ar avea cum să-ţi scape, în contextul menţionat, nici atitudinea tâmp-amabilă, de slugi nătânge, a autorităţilor arealului colonizat de şefii chipeşului, nici curiozităţile de tip "manualul micului contabil începător" ale purtătorilor abuzivi de microfoane şi reportofoane. Deci ţi-ai sedimenta ferma impresie că aborigenii ar fi atât de bucuroşi dacă şeful coloniştilor ar mai deşerta (pe butucul din camera de la drumul pietruit) încă o pungă cu bile din sticlă colorată, încât ar cinsti delegaţia onoratului şi stimatului oaspete, după obiceiul pământului, cu un sex ospitalier în grup cu nevestele de protocol.

Normal că, prima impresie fiind făcută, ai vrea să aprofundezi şi mersul politic al tribului care a reuşit să-ţi stârnească irevocabil interesul. Ţi s-ar părea perfect normala sfada politică neîntreruptă a opoziţiei cu puterea, dar ai ridica măcar o sprânceană a nedumerire la răţoiala unei bucăţi de opoziţie cu ailaltă falangă a aceleiaşi opoziţii. Fenomenul, rizibil în orice ţară normală, ar putea fi totuşi explicabil, dat fiind că eşti într-o zonă pitorească, prin prezumţia că or avea ceva de împărţit oamenii ăia dacă tot se iau de pieptare-n piaţă. Dar, fiindcă eşti pasionat de fenomen, iar avalanşa informaţională încă nu ţi-a bloca