Frumuseţea locului, casele săseşti din Logig, ruinele Castelului Bornemissza, copacii seculari, abundenţa plantelor medicinale, arbuşti cu proprietăţi deosebite cum ar fi cătina, frumuseţea dealurilor din zonă, oferă o unicitate acestui picior de plai. Un monument de arhitectură cu fresce interioare bine păstrate, unele având simboluri unice, este bisericuţa din lemn de la Băiţa, ce datează din secolul al XVII-lea. În 1995 biserica din lemn a fost declarată monument istoric.

Toate bisericile din comună reprezintă dovezi de dăinuire şi de evoluţie în timp. Vechimea acestor locuri dau o notă de mister dând naştere unor legende, cum ar fi cea despre Dâlma Bortaşului, unde se zice că ar fi ascunsă comoara Marelui Grof, ce nu a putut fi scoasă, în ciuda multor încercări ale sătenilor. Legenda spune că pe vremuri Băiţa era stăpânită de un nobil, care toamna schimba toate darurile pământului, cum ar fi cerealele, fructele şi vinul, în aur şi argint. Nu împărţea nimic cu oamenii locului care trudeau pământul. Nobilul a îngropat tot aurul şi argintul în adâncul Dâlmii Bortaşului în intenţia de a le scoate numai la nunta fetei sale. Nobilul însă s-a prăpădit şi comoara a rămas în adâncuri. Oamenii au încercat de mai multe ori să facă săpături pe acolo, dar de fiecare dată s-a întâmplat ceva rău ce i-a îndepărat de acolo. “La Băiţa, în 1895, exista un singur mare proprietar funciar, groful Banffy Gyorgy, care avea o apreciabilă avere, terenuri (…) însumând o suprafaţă aproape cât aveau împreună cele 268 de gospodării ţărăneşti”, scrie Aurelia Lazăr în cartea sa despre comuna Lunca.

Frumuseţea locului, casele săseşti din Logig, ruinele Castelului Bornemissza, copacii seculari, abundenţa plantelor medicinale, arbuşti cu proprietăţi deosebite cum ar fi cătina, frumuseţea dealurilor din zonă, oferă o unicitate acestui picior de plai. Un monument de arhitectură cu fr