De circa doua decenii, guvernele sint aservite marii finante si iata ca nu se intorc impotriva acesteia nici in momente de criza profunda. Nici macar Barack Obama, care promitea sa schimbe ceva. Le-a mai ramas foarte putina demnitate, si nici de ea nu fac uz. In pofida crizei provocate, speculatorii financiar-bancari sint de o insolenta fara limite. Presedintele Barack Obama vorbeste despre "hoarde de lobbysti", de bancheri care se opun proiectului sau de reglementare a pietei de pe Wall Street. Se intelege, deci, de ce acesta intirzie. In Franta, recent, o banca importanta a injectat 750 de miliarde de euro in jocuri speculative, cistigind 23,89% in plus intr-o singura luna. In aceeasi luna in care presedintele Sarkozy a suspendat un ajutor de 150 de euro acordat familiilor in dificultate... Puterea politica se aliniaza politicilor bancare. Astfel, invocarea asidua a "interesului public" nu mai are nici o noima. Cum ar putea presedintele american sa pedepseasca Goldman Sachs, cind partidul sau a primit 4,5 milioane de dolari sponsorizare de la aceasta caracatita in 2008? Iar exemplele sint numeroase. Avem de-a face cu o veritabila dictatura financiara. Un zid monetar se opune masurilor ce nu convin elitei financiar-bancare. Iar obiceiul e foarte vechi in istorie, insa niciodata nu a capatat o asemenea amploare. De pilda, in 1976, urmare a scandalului Watergate, Congresul american a votat mai multe dispozitii care limitau rolul banilor in politica. Ei bine, Curtea Suprema de Justitie le-a invalidat imediat. In 1996, dupa un prim mandat mediocru, Bill Clinton avea nevoie de bani pentru viitoarea campanie. Pentru a-i procura, el a invitat principalii bancheri americani sa petreaca fiecare o noapte la Casa Alba, in camera lui Abraham Lincoln. Dimineata erau invitati sa bea cafeaua cu presedintele. S-au petrecut astfel 103 nopti. Una singura dintre aceste "cafele de lucr