În lipsa unor negocieri politice urgente, actuala configuraţie a Parlamentului nu permite existenţa unui Guvern stabil. RL a analizat toate combinaţiile posibile.

Şeful misiunii FMI pentru România, Jeffrey Franks s-a declarat impresionat de „efortul excepţional de ajustare" făcut de guvernul Boc prin măsurile de austeritate luate, a recomandat să nu se revină asupra tăierilor salariale şi a spus că până la sfârşitul anului trebuie concediaţi 70.000 de bugetari (FMI a aflat de la autorităţi că până acum au fost date afară de la stat 30.000 de persoane).

Din punct de vedere politic, mesajul pozitiv al FMI era mai mult decât necesar guvernului Boc, marcat de scăderea masivă de popularitate şi de ameninţările opoziţiei cu legate de preconizata moţiune de cenzură din toamnă. În aceste condiţii, preşedintele Traian Băsescu poate folosi o serie întreagă de argumente în favoarea actualului premier, prezentat ca promotor al restructurării, şi deci pentru reducerea schimbării politice aşteptate de la înlocuirea Guvernului la o simplă remaniere. Presiunile PSD, criticile agresive ale PNL, dar mai ales protestele generate de austeritate şi majoritatea parlamentară prea fragilă pentru adoptarea unor reforme categorice precum legea pensiilor, corectarea legii salarizării unice sau o nouă lege electorală, indică nevoia unei reaşezări politice majore a Guvernului. Totuşi până la anticipatele spre care se grăbeşte PSD, nu se ştie cu câtă eficienţă, ce formule guvernamentale permite Parlamentul ales în 2008?

1. Menţinerea actualei majorităţi

Cabinetul Boc se bazează pe 178 parlamentari PDL, 24 de membri UNPR, pe 22 de deputaţi şi 9 senatori ai UDMR şi pe cei 18 deputaţi ai minorităţilor. Cu totul, 251 de parlamentari, cu numai 15 parlamentari mult decât minimul necesar (13 dintre ei au venit de la PSD şi PNL). Precedenta moţiune de cenzură a căzut în Parlament