Pentru călătorul român (şi străin) e deja o cutumă să pună semnul "=" (egal) între Bucovina şi tainica viaţă monahală (pe care mirenii se străduiesc să o înţeleagă, privind uneori prea insistent prin vălul străveziu care o protejează de secole). Bucătăria bucovineană monahală are, şi ea, savori pe care pelerinul înfometat se simte tentat să le descifreze, dacă nu după prima lingură (cea a potolirii foamei), atunci după a doua (cea a împlinirii saţiului). Pentru ca după a treia lingură să doreşti mai degrabă să afli ce se ascunde, vorbind din punct de vedere creştin şi antropologic, dinapoia fiecărui fel de mâncare. De ce mănânci ceva într-o perioadă a anului şi altceva altădată...? Care-i rostul meselor de post şi-al celor de dezlegare? Ce altă funcţie au cozonacul, pasca, mielul - ca să enumerăm doar bucatele Paştilor - decât aceea de a ne hrăni...?

Dar nu doar în mănăstiri hrana are şi funcţie ritualică - bucovinencele ştiu şi ele, la fel de bine, să respecte datinile, cutumele, ritualurile. Sigur, o să îmi spuneţi că nu doar bucovinencele fac asta şi vă dau dreptate, dar parcă nicăieri în ţară nu am întâlnit mai multă pioasă aplecare deasupra coşului de Paşti ca la Moldoviţa, sat mândru şi înstărit, unde, la ceasul când se îngână ziua cu noaptea, de Înviere, mi-a fost dat să le fiu alături, trăind împreună miracolul.

ALIMENTE ŞI SEMNIFICAŢII

Ca şi ei, am adus la biserică bucatele ce trebuiau binecuvântate, sfinţite, pentru masa de Paşti, puse în coş "aşa cum cere tradiţia, din toate câte a lăsat Dumnezeu pe faţa pământului, hrana sănătoasă a omenirii". Am pus în coş cozonacul bucovinean, de-i zic cei ai locului "babă". Una dintre gospodinele satului m-a îndreptat ce să mai pun ca să nu "stric" tradiţia: "Un salam făcut cu multă boia roşie. Ouă roşii... Cele mai dibace dintre femei pun şi ouă încondeiate, pe care predomină, ca model, cru