Romania nu este in stare sa-si plateasca medicii si profesorii asa cum ar merita, adica acele categorii de care depinde calitatea fibrei acestui popor.
Romanii care muncesc in strainatate nu au niciun motiv sa revina in tara, desi unii dintre ei si-ar dori. Ba chiar e bine ca muncesc acolo si timit bani cu care mai salveaza ceva din dezechilibrele cronice interne.
Romania este o tara de mana a doua pentru ca se imprumuta pentru pensii si salarii, adica pentru a manca, nu pentru investitii si, la cat de mare este deficitul bugetului de pensii, este posibil ca dependenta de imprumuturi sa continue inca multi ani.
Aceste afirmatii, de o maxima gravitate, dar perfect intemeiate, formeaza, impreuna, radiografia unui dezastru national, facuta de chiar presedintele tarii. El este rezultatul celor doua decenii de guvernarii proaste si foarte proaste (cu singura exceptie norabila a cabinetului Isarescu), a doua decenii jumulire fara scrupule a bugetului, de clientelism si hotie.
Doua decenii in care puterea n-a facut decat sa ne predice viitorul luminos, iar opozitia sa citice cu unica speranta de a pune ea mana pe resurse pentru a-si umple propriile buzunare si pe cele ale propriei clientelei. Doua decenii in care notiuni ca anticoruptie, protectie sociala, initiativa, capitalism si chiar democratie au fost demonetizate si aruncate in derizoriu. In care increderea in clasa politica a scazut dramatic, pana la nivelul la care 60% dintre romani nu se mai regasesc in oferta actuala.
Doua decenii in care presa fie a fost sufocata, fie a fost cumparata, cu acelasi rezultat fatidic: nu si-a mai facut datoria decat in mica masura. Doua decenii in care, asadar, ne-am scufundat sistematic in minciuna, indiferent ca ea s-a numit minciuna unor sperante desarte sau aceea a unui prezent gaunos si periculos, asa cum a fost crester
