Un profesor de muzică sas a cărat din Germania idei "eco" şi o casă întreagă, de două etaje, salvată de la demolare. Sursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARUSursa: CODRIN PRISECARU
1 /.
Casa lui Theodor Scheel, un profesor de muzică sas întors după 1989 în România, stă printre vilele bucureştenilor din cartier într-o poziţie pe care mulţi ar numi-o, scurt: "cam câş". La o explicaţie calmă a proprietarului afli că, de fapt, e singura cu o noimă din cartier: e potrivită după punctele cardinale, astfel încât are lumină în permanenţă.
Casa cu două etaje a lui Theo (cum e numit Theodor de prieteni) are, dincolo de aerul că se încăpăţânează să nu stea aliniată cu vecinele ei, şi o poveste ceva mai aparte. A fost cărată, pe bucăţi, în două camioane, dintr-o zonă "de fiţe" a oraşului german Freiburg. E ceea ce Theo numeşte "reciclare" şi "material regenerabil". Omul şi-a manifestat crezul "eco" şi când a hotărât să ridice clădirea, la destinaţie, în mare parte numai din lemn, lut şi paie, inspirat de locuinţele ţărăneşti.
De la chitară la construcţii
Theodor Scheel a locuit aproape 30 de ani în Germania. A emigrat încă din anii ’70, după ce a terminat Conservatorul. S-a stabilit la Freiburg, aproape de munţii Pădurea Neagră, "de unde izvorăşte Dunărea". "Am stat cu un picior de-o parte şi cu celălalt de cealaltă a fluviului", aduce un mic amănunt Theo.
A predat cursuri de chitară, de pian, a cântat şi prin formaţii, la bas. "Dar mereu am avut atracţia asta pentru meşterit. Aşa că am deschis un magazin în care se reparau electronice", povesteşte Theo. Când Revoluţia din 1989 a venit, Theo a zis, ca orice om întreg la cap, "că lucrurile se vor schimba în mai bine pentru România". S-a hotărât să se întoarcă, să-şi îndeplinească "visul de o viaţă". "Să termin casa
