La al doilea mandat, teoretic, presedintele nu mai are ce pierde. A spus-o de mai multe ori. Dupa al doilea cincinal petrecut la Cotroceni, pe seful statului nu il mai intereseaza nicio functie. Tot teoretic, poate rata istoria. Poate iesi pe usa din dos. Sau poate ramane in constiinta poporului drept marele reformator al statului roman.
Criza nu il ajuta. Guvernul, pe care el l-a numit si l-a girat incontinuu, nici atat. Poporul mai degraba nu. Prea reformator pentru un popor atat de mic, prea sincer pentru o constiinta publica atat de mincinoasa, Traian Basescu incearca sa isi mentina aproape macar o parte din sustinatori. Scazand rapid in sondaje, presedintele isi radicalizeaza discursul.
In ultimul timp e mereu suparat. Nici nu mai conteaza pe cine, motivele nu ii lipsesc, iar imaginatia si argumentele (tot mai sofistice) si le gaseste indiferent de tinta. La inundatii e suparat pe sinistrati.
Dupa vizita FMI a fost suparat pe grasii de bugetari. Se considera mintit si tot mai multi din oamenii sai il nemultumesc.
Fiecare interventie a presedintelui a devenit o replica. Aproape ca nu exista iesire publica a sefului statului in care acesta sa nu incrimineze pe cineva. De cele mai multe ori, o categorie anume.
Ironic si paradoxal, replicile lui Basescu nici macar nu sunt originale. Ele sunt preluate din gura criticilor de pana atunci, dar intoarse de Traian Basescu si spuse ca si cum ar fi revelatii complete.
Cele mai recente exemple sunt de la interventia pe care presedintele a avut-o la TVR.
"O tara care ia imprumuturi pentru a-si plati salariile si pensiile e o tara de mana a doua. Trebuie sa luam bani pentru investitii, nu ca sa mancam", a spus Traian Basescu la postul public. Ca si cum presa in totalitatea ei nu ar fi strigat de cateva luni acelasi lucru. Aceeasi presa incrimin
