Este istoric prin vocaţie. A învăţat totul ca autodidact, pentru că a vrut să nu fie influenţat de „filtrul" altora.

A început să se ocupe de explorarea trecutului din anul 1972, când a intrat în contact cu mai multe lucrări de literatură istorică.

„Cu toate acestea, nu pot spune că am făcut cercetări serioase decât din anul 1982, iar abia în anul 1995 am ajuns să public prima lucrare. Un moment foarte important pentru orice istoric", ne spune Tudose Tatu.

Oraşul şi Dunărea

De la prima lucrare publicată şi până acum, acesta s-a specializat pe prezentarea relaţiei dintre Dunăre şi oraş.

Apetitul pentru documente a venit din copilărie. A beneficiat, de la o vârstă fragedă, de faptul că a provenit dintr-o familie de învăţaţi, de oameni de cultură. Dintre aceştia se poate aminti de parlamentarul interbelic Simion Tatu.

„M-a influenţat mult faptul că în familia mea erau astfel de preocupări. Pot să spun acum, dacă stau să rememorez acele timpuri, că familia m-a ajutat foarte mult. Mi-a format gustul pentru cultură şi cercetare", îşi aduce aminte gălăţeanul.

A crescut într-o perioadă în care maşinile pe străzile Galaţiului erau foarte rare, iar „camionul" era o platformă trasă de cai. Atmosfera era una pauperă, oamenii erau modeşti ca vestimentaţie, oraşul arăta cu totul altfel în acea perioadă.

Principala atracţie a copilăriei şi a tinereţei nu au fost jocurile de pe maidan, ci biblioteca familiei.

„Prin anii '60 era un lucru foarte rar să ai bibliotecă. Multe din cărţi erau confiscate de stat în acea perioadă pentru că se bănuia că ar conţine informaţii care ar dăuna sistemului comunist", ne-a mărturisit Tatu.

Din cauza unor probleme şi a regulilor de admitere de la mijlocul secolului, Tudose Tatu nu a intrat la o şcoală superioară cu specializarea istorie. „Poate că a fost mai bine. Că altfel ajungem un pro