Moldova a fost şi va rămâne pentru mine cel mai îndrăgit tărâm românesc, pentru că este spaţiul copilăriei mele, cu cele mai interesante peisaje, cu tradiţii şi obiceiuri care mi-au fermecat cu adevărat cea mai frumoasă parte din viaţă şi, nu în ultimul rând, cu cele mai gustoase mâncăruri. Sunt întru totul de acord cu Dimitrie Cantemir, care spunea că nu se poate afla nicăieri "în vreo altă ţară, cât Moldova de mică, atâtea ape şi natura împodobită cu asemenea locuri minunate". AROME DIN STRĂBUNI
Să poposim asupra mâncărurilor moldoveneşti care şi-au păstrat aroma din străbuni. Ce-aţi spune de nişte sărmăluţe la cuptor, învelite în frunze de varză acră, cu puţină smântână şi un ardei iute, de o ciorbă de găină, gătită tot la cuptor, cu toate legumele şi verdeţurile pământului, de un scrob moldovenesc, de nişte pârjoale cum numai moldoveanca ştie să le facă sau de o plăcintă cu brânză, ca la Botoşani? Dar de cozonaci, alivenci, învârtite, poale-n brâu, papanaşi moldoveneşti de care gastronomul Radu Anton Roman era atât de fascinat? Şi îi dau dreptate, pentru că ştiu gustul fiecărui preparat şi nu l-aş da pe nici un alt gust al vreunuia dintr-o altă zonă.
Şi dacă tot am pomenit de mâncărurile în oale de lut, nu pot să nu îmi amintesc cum am plecat odată prin vecine şi am poposit exact la momentul înfundării cuptorului cu oalele acelea mari şi negre, pline de sarmale, borş şi pilaf. Tanti Nuţa, specialista în pregătirea cuptorului, mi-a spus cât este de important şi focul. Acesta trebuie să fie din lemne de fag sau stajar şi din ciucălăi. Întâi se pun oalele pline cu sarmale, apoi cele de borş pe rândul de la mijloc, iar oalele cu pilaf (desertul) se aşază pe primul rând. În jurul fiecărei oale se face o roată de jar, apoi se închide cuptorul cu un gurar.
Tot în satul copilăriei mele, în Havârna, din judeţul Botoşani, am aflat şi secretu