O ştire a circulat pe marile platforme info-mediatice ale lumii globalizate. Mai întîi, a apărut varianta serios-tragică: Preşedintele Iranului, Mohamoud Ah-madinejad, ar fi fost ţinta unei încercări de asasinat. Pe cînd străbătea străzile oraşului Hamedad, tixite de oamenii veniţi să-l salute, cineva a aruncat o grenadă asupra convoiului prezidenţial. Au fost victime, dar Preşedintele a scăpat neatins, iar atacatorul a fost arestat. În această formulare, ştirea a fost postată pe un site apropiat cercurilor conservatoare ale puterii de la Teheran şi a stat pe manşetele cu news-alert ale CNN, ore în şir. Relatările au fost însă laconice, amintind că evenimentele nu sunt nici sigure, nici clare. Nimeni nu s-a avîntat să comenteze. Între timp, corespondenţii marilor agenţii de presă au luat legătura cu oficialii Preşedinţiei iraniene, de la care au cerut confirmarea, infirmarea ştirii, date suplimentare.

După cîteva ore, pe site-ul oficial al Preşedintelui Ahmadinejad a apărut varianta glumeţ-bagatelizantă: e adevărat că cineva din mulţime a aruncat un obiect în direcţia convoiului prezidenţial, dar nu era o grenadă, ci o inofensivă petardă, iar manifestarea nu avea nimic ostil, ci dimpotrivă, era menită să arate entuzias-mul de care fusese cuprins cetăţeanul cu pricina, la vederea Preşedintelui. Această versiune a fost întărită de reacţia laconică a Preşedinţiei iraniene care a susţinut tot timpul, sec: nu a avut loc niciun atentat asupra Preşedintelui. În aceeaşi notă, alte oficialităţi au acuzat presa occidentală de umflarea şi deformarea unui eveniment banal, fie de dragul senzaţionalului cu orice preţ, fie pentru a defăima paşnica şi iubitoarea de preşedinţi Republică Islamică a Iranului.

Evenimentul face parte din categoria specială a celor care "Dacă nu există, trebuie inventate, iar dacă n-au fost inventate, atunci trebuie ascunse cu orice preţ". Log