În episodul anterior din serialul ”4×4=19” v-am prezentat trei dintre riscurile esențiale ale proiectului RMGC legat de exploatarea aurului de la Roșia Montană (faptul că RMGC nu dispune de banii necesari finanțării proiectului, faptul că poate alege să nu se asigure împotriva dezastrelor naturale și a accidentelor majore și procesele pierdute).

Astăzi vă prezint alte riscuri majore legate de ”siguranța” (după cum e prezentată de mașina de propagandă a RMGC) proiectului miner de la Roșia Montană.

Reamintesc că toate datele și informațiile prezentate în serialul ”4×4=19” se bazează exclusiv pe documente, analize și audituri interne ale RMGC, așa cum sunt ele prezentate propriilor acționari. el Informațiile din acest episod sunt extrase din documentul ”Management s Discussion and Analysis” (MD&A), finalizat de RMGC pe 10 martie 2010. 4. Imposibilitatea obținerii avizului de mediu

”Acordul de mediu este una dintre cele mai importante aprobări pe care Gabriel trebuie să o obţină. În plus, faţă de respectarea tuturor legilor şi reglementărilor româneşti, EIM (avizul de mediu – n.m.) pentru Proiectul Roșia Montană trebuie să respecte toate liniile directoare şi directivele UE”, se arată chiar în actele RMGC.

”La data de 12 septembrie 2007, Ministerul Mediului a suspendat procesul de avizare a TAC (a proiectului – n.m.) pentru EIM pentru Proiectul Roşia Montană. La data de 16.11.2007 Gabriel a iniţiat o acţiune în justiţie împotriva Ministerului Mediului, Ministrului Mediului şi a Secretarului de Stat, la Curtea de Apel Bucureşti, prin care a solicitat instanţei obligarea Ministerului Mediului să reînceapă procesul de avizare a TAC. La data de 1.07.2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea lui Gabriel, bazându-se pe o excepţie de procedură al Ministerului Mediului, fără a aborda pe fond cererea în sine. Gabriel a formulat recurs la acest caz,