Ca orice tanar, aveam senzatia unui conflict acut intre generatii. Mai varstnicii nu ne intelegeau. Ne admonestau pentru plete si pantaloni evazati, pentru muzica cantata sau ascultata in parcurile de joaca ale copiilor dintre blocurile ceausiste. Aveam chitare, flaut, tamburine. Dansam rock la petreceri, dar cantam folk. Il imitam pe singurul adult care era de-al nostru :Florian Pittis. De ce? Raspunsul prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Eternul adolescent cu pletele pana la brau iradia, captiva, subjuga audienta, fie ca era vorba de muzica, sa fie de rolurile pe care le interpreta pe scena teatrului "Lucia Sturza- Bulandra". Nu intamplator, titanii regiei romanesti Liviu Ciulei si Andrei Serban l-au "expoatat " la maximum pe talentatul si insetatul de cultura disparut exact acum trei ani dintre noi, Florian "Motu" Pittis. Modest si linistit, voce de aur a Radioului, dar si a Teleenciclopediei, fumator inrait de "Carpati" fara filtru, Motu a fost un impatimit al fotbalului, fiind presedintele Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului.
Poate astazi va faceti timp sa reascultati "Pasarea Colibri" unde Pittis a cantat alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Vlady Cnejevici.
La varsta de 63 de ani, pe 5 august 2007, la ora 15 si un sfert, s-a auzit ultima silaba articulata de purtatorul de cuvant al Marii Loji Masonice Nationale din Romania. A inchis ochii pentru totdeauna cel pe care cronicarii vremii il asemuiau cu un cavaler al carui cal erau versurile si a carui sabie era vocea.
Ca orice tanar, aveam senzatia unui conflict acut intre generatii. Mai varstnicii nu ne intelegeau. Ne admonestau pentru plete si pantaloni evazati, pentru muzica cantata sau ascultata in parcurile de joaca ale copiilor dintre blocurile ceausiste. Aveam chitare, flaut, tamburine. Dansam rock la petreceri, dar cantam folk. Il imitam pe
